Minte si suflet by Ilias Papageorgiadis

Acasă, M. și prietena lui se pregăteau pentru toate scenariile, chiar și pentru cel mai neplăcut. Dar nu s-au resemnat, încercau să găsească o soluție, refuzând să adopte atitudinea comună de „asta e” și să renunțe. Câteva zile mai târziu, M. trebuia să se prezinte la interviu. Era ultima lui zi în București. Ziua următoare trebuia să elibereze apartamentul. A ajuns la Universitate cu 15 minute înainte de ora anunțată. S-a asigurat că își ține capul sus. S-a uitat în ochii doamnei în vârsta de la recepție, a zâmbit și s-a îndreptat spre sală. Răspunsul care a schimbat 2 vieți A deschis ușa din lemn masiv. „Cât de veche poate să fie?” s-a gândit. A intrat în sala mare și s-a îndreptat spre scaunele din stânga lui. Cunoștea locul… o sală impresionantă, a unei renumite Universități din România. Profesorii erau așezați în dreapta lui. S-a uitat pe rând la ei … le-a citit în ochi că erau plictisiți … apoi și-a ridicat privirea spre pereții din spatele lor. Nu cu mult timp în urmă le fusese student. L-au privit și ei. Nu foarte înalt, nu foarte bine îmbrăcat, o prezență nu foarte impresionantă. În afară de ochii sclipitori care exprimau o minte extraordinara, nu avea nimic care să le atragă atenția. După 2 ore a venit și rândul lui. Era invitat să apară în fața profesorilor și să își susțină cererea pentru ocuparea unui post de asistent. I-a scanat cu privirea … seci, distanți … cel mai tânăr dintre ei avea 45 – 50 de ani. La auzirea primei întrebări, gura lui a răspuns la comanda minții. Stresul și fricile i-au rămas ascunse în inimă. – “Bine, d-le. M., ce părere aveți despre lucrarea Profesorului X.?” S-a uitat la profesorul care pusese întrebarea, s-a asigurat că va vorbi suficient de tare cât să poată fi auzit în sală și a răspuns … – “Nu îmi prea place, cred că poate mai mult. Prefer mai degrabă lucrarea Profesorului Y.”. Deodată, toate fețele plictisite se treziseră și toți îl aținteau cu privirea. – “Mă scuzați, ce ați spus, d-le. M.?” – “Că nu îmi place lucrarea Profesorului X., prefer lucrarea Profesorului Y.”. – “În baza căror criterii îl acuzați pe Profesor?”, s-a ridicat altcineva și a aruncat întrebarea, roșu de mânie. – “Eu nu acuz pe nimeni. Îmi exprim doar părerea”. A continuat cu argumentele sale, mereu calm și uitându-se direct în ochii lor.

17