Minte si suflet by Ilias Papageorgiadis

plece de la standul nostru, m-a prins de braț: „Fiule, numele tău este tot ce ai mai valoros. Fă tot ce-ți stă în putință să nu îl pierzi” . Avea lacrimi în ochi…

Katerini, 1995 Cu câteva luni înainte ca tata Panayotis să moară, a reușit să rezolve o problemă de afaceri foarte complicată (care este o lecție separată de viață în sine). La câteva zile după ce rezolvase tot, vorbeam cu tata alături de cei 2 frați ai mei. Discutam despre mai multe probleme, iar tata a insistat asupra valorii a ceva imaterial, numele nostru . Discuția a degenerat rapid și l-am rugat să ne povestească despre decizia care îi schimbase viața pentru totdeauna. Iată de ce a trebuit să revenim în timp… Katerini, 1958 „În zilele noastre, noi grecii locuim în case mari, confortabile, bucurându-ne de un stil de viață foarte bun. În anii ’50… era o țară cu totul diferită. De la devalorizarea drahmei din 1953, economia a început să-și revină, însă pentru majoritatea familiilor cea mai mare problemă era să mâncarea de zi cu zi. Extrem de mulți oameni trăiau la limita sărăciei. Sute de mii de persoane au emigrat, iar alții trăiau din ajutoare umanitare. Fiecare drahmă era prețioasă. În 1958 lucrurile stăteau ceva mai bine, se putea vedea un progres. Toți visau să cumpere carne, căci după cum spuneau doctorii, era benefică pentru sănătate … Cu mai puțin de 10 ani în urmă, tara noastră fusese distrusă în timpul războiului civil, urmat în mod tragic de cel de-al doilea război mondial. În Atena, lucrurile erau „acceptabile”. În Katerini, traiul era decent, dar satele din provincia noastră nu aveau electricitate. Nu pot să mă plâng. Munceam 18 ore pe zi, însă ne număram printre cei avuți. Pe terenul cu ruine pe care îl vedeți de fiecare dată când sunteți în trecere era casa noastră. Locuiam aproape de Tribunalul de astăzi, unde s-a aflat sediul administrației germane în perioada 1941 – 1944. Aveam o măcelărie în piața orașului. De asemenea, adunam miei din județul nostru se din toată Macedonia centrală și îi vindeam pe piața angro din Atena. Vedeți voi, afacerea cu carne nu era foarte profitabilă, dar aducea bani. Nu e de mirare că majoritatea dezvoltatorilor imobiliari din Grecia înainte erau negustori de carne sau măcelari.

21