Minte si suflet by Ilias Papageorgiadis

achite datoriile oamenilor”. 3 – 4 persoane s-au supărat pe noi, s-au comportat urât. Nu a contat. Tata și cu noi aveam o abordare comună: Nu ne ascundeam, răspundeam tuturor, căutam soluții. Țineam capul sus . Ne-am îndreptat către bănci pentru un împrumut. În anii ’50… denumirea de „bancă” era un compliment. Instituții mici cu oameni incapabili să adopte o decizie … asta se întâmpla în orașele mici precum Katerini. A trebuit să mergem la Salonic. Cererea noastră era una din cele mai mari din regiune, fără să avem contracte care să dovedească că eram îndatorați către săteni. Dar chiar și la agențiile regionale, directorii auziseră de numele nostru … Până la urma, după 10 luni de așteptare, în sfârșit am obținut aprobare și am primit banii din împrumut, unul din cele mai mari din Macedonia centrală din acel an, ipotecând absolut tot ceea ce dețineam. Banii au sosit cu un camion special, iar noi aveam obligația să retragem sume specifice în fiecare zi. În aproximativ o lună am plătit pe toată lumea, până la ultimul ban. Mai puțin de jumătate din săteni ne- au mulțumit pentru plată . Nu au ținut cont că au pierdut bani de la mulți alții și au spus un simplu „ai întârziat, dar accept ”. Dar nu ne-a interesat asta. Foarte curând toți știau că „familia Papageorgiadis și-a riscat existenta pentru a- și tine cuvântul” . 1959 – 1988 Cred că am plătit valoarea acestui împrumut de 20 ori . Chiar când eram aproape pe punctul de a termina ratele în 1974, căderea regimului militar și pregătirile de război contra Turciei au prăbușit economia, iar rata dobânzii a explodat la 42%. După 1980, am neglijat plățile, aveam prea multe pe cap. Fie vorba între noi, mama noastră a intrat în afacerea noastră în 1986, a organizat haosul în care trăiam și s-a asigurat că plătim la timp. Acum 7 ani, în 1988, s-a dus la bancă și a plătit ultima rată. Și… când m-a întrebat despre asta și i-am explicat, nu a comentat, nu s-a plâns și nici nu m-a acuzat pentru alegerea făcută”. – „Tată, ai luat împrumutul când aveai 29 ani și l-ai achitat la 58 ani. Am investit o generație și am plătit înapoi de 20 ori mai mult …” – „Da, şi aș face același lucru încă o dată, numai pentru a ne menține reputația incontestabilă. De aceea am supraviețuit în afaceri zeci de ani,

24